C'UMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn asezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru si la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format dintr-o pârghie cu braţe egale si o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor. ◊ Expr. A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. A trage (greu) în cumpănă = a avea importanţă (mare). A fi (sau a sta) în cumpănă = a sovăi în luarea unei hotărâri. (Înv.) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură. ♦ Echilibru. ◊ Loc. adj. si adv. (Despre arme) În cumpănă = în cumpănire. ◊ Expr. A ţine (ceva) în cumpănă = a ţine ceva în poziţie suspendată, făcând să balanseze. ♦ Fig. Limită, măsură; moderaţie. Trebuie să aibă omul, în fiinţa lui, buna cumpănă a înţelepciunii. 3. Simbol al justiţiei, reprezentat printr-o balanţă. ♦ Una dintre constelaţiile zodiacului, reprezentată printr-o balanţă. 4. (În sintagmele) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele îsi trag izvorul si de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante. Cumpăna nopţii = miezul nopţii. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcţiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer. 6. Fig. Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. - Din sl. konpona.
Sursă : DEX'98 (58244)  - romac

C'UMPĂNĂ s. v. aripă, balanţă, cântar, cruce, crucea dinainte, încercare, posadă, restriste, schimbătoare, spetează.
Sursă : Sinonime (179977)  - siveco

C'UMPĂNĂ s. 1. (Ban. si Transilv.) ghermăn. (~ la fântână.) 2. (ASTRON.; n. pr. art.) Balanţa. 3. v. echilibru. 4. (TEHN.) boloboc, nivelă cu bulă de aer. 5. (TEHN.) capră. (~ la moară.) 6. (TEHN.; la pl.) v. aripi.
Sursă : Sinonime (179976)  - siveco

c'umpănă s. f., g.-d. art. c'umpenei; pl. c'umpene
Sursă : DOR (237039)  - siveco

C'UMP//ĂNĂ ~ene f. 1) Instalaţie simplă de scos apa, constând dintr-o bârnă fixată în furca unui stâlp, având la un capăt o căldare, iar la celălalt capăt o greutate. 2) Instrument pentru măsurarea greutăţii constând dintr-o pârghie cu braţe egale si două talere, care se echilibrează cu greutăti etalonate; cântar; balanţă. ◊ A trage (greu) în ~ a avea valoare. A sta în ~ a sovăi; a ezita. 3) Simbol al justiţiei reprezentat printr-o balanţă. 4) Instrument folosit la verificarea poziţiei verticale sau orizontale. ◊ ~ăna apelor, ~ de ape linia de despărţire a două bazine hidrografice. ~ăna nopţii miezul nopţii. 5) Stare a omului care se ţine bine pe picioare. A-si pierde ~ăna. 6) Încercare grea la care este supus cineva. Am avut o ~. 7) art. A noua dintre cele 12 constelaţii ale zodiacului, reprezentată printr-o balanţă. /<sl. konpona
Sursă : NODEX (330364)  - siveco